Posesiune, exorcism și convertire în Rusia postsovietică – TÜNDE KOMÁROMI
Sfertul Academic – podcasturi de antropologie - A podcast by Antropedia - Sundays
Categories:
Odată cu procesul de revitalizare a Bisericii Ortodoxe Ruse din perioada postsovietică mulți oameni acceptă explicații și soluții religioase la problemele lor (de familie și sănătate, dar și economice). Aderarea la religie de multe ori e urmarea unor situații de criză și e urmată de un proces de socializare lungă (votserkovlenie: îmbisericire). Tradiția fiind întreruptă de lunga perioadă antireligioasă, neofiții învață de la duhovnic (ieromonah sau preot paroh), enoriași și din lecturi. Păcatele comise în neștire în trecut îi îndeamnă la respectarea regulilor aspre, fac eforturi să se dezvolte ca persoane credincioase, cu speranța mântuirii. Serghiev Posad (Zagorsk), locul unde am făcut cercetare antropologică mai mult de un an de zile, este considerat loc sfânt. Aici se află racla Cuviosului Serghie, întemeietorul mănăstirii Troița Serghieva Lavra, considerat făcător de minuni. Procesul de migrație postsovietic e cauzat și de căutarea contactului cu sacrul, nu doar de nevoia de a câștiga un trai. Astfel, unii pelerini ajung să se stabilească la Serghiev Posad, devenind călugări, călugărițe ori enoriașii parohiilor din oraș. În timpul terenului am ajuns să cunosc viața din mănăstire și câteva parohii din oraș. Am reușit să deosebesc trei tipuri de credincioși (cumpăniți, neofiți sau pasionali și „trecători”). Din istoriile neofiților am ales să prezint două exemple de femei inteligente, puternice și cu succes, care au ajuns să fie ortodoxe practicante după crize adânci interpretate drept posesiune și vindecate prin exorcisme.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Andreea Dumuțăhttps://antropedia.com/sfertulacademic/tunde-komaromi/