Când scriem ne ascultăm pe noi înșine: Scrisori de la granița imaginară dintre cercetare și prietenie – ANA CHIRIȚOIU și IZABELA TIBERIADE

Ami și Izabela sunt două prietene: una e de etnie română, doctorandă în antropologie, cealaltă, mai tânără cu 13 ani, e studentă, de etnie romă. Prietenia lor a început cînd Ami își făcea cercetarea de teren pe tema relațiilor de familie la romi. Izabela tocmai terminase liceul; a învățat-o pe Ami limba romani și i-a răspuns la toate întrebările despre romi. În timp ce îi explica cercetătoarei care se mutase în casă cu familia ei lumea în care a crescut, cu cutumele și valorile ei, Izabela a început să-și pună ea însăși întrebări despre această lume. Câțiva ani mai târziu, în scrisorile de mai jos, ele discută despre o carte recentă scrisă de o antropoloagă spaniolă, Paloma Gay y Blasco, împreună cu prietena ei gitana, Liria Hernández, alături de care Paloma și-a făcut cercetarea de teren[1]. Cartea le oferă ocazia de a-și discuta propria relație, între cercetător și informant, și de a tatona granița imprecisă dintre interes științific și prietenie, dar și de a înțelege ce înseamnă pentru o femeie romă să-și facă propriile alegeri și să devină un individ, atunci cândaparține unui grup atât de strâns și de reglementat cum e grupul de gitanos din care face parte Liria.[1] Paloma Gay y Blasco, and Liria Hernández. 2020. Writing Friendship. A Reciprocal Ethnography. “Palgrave Studies in Literary Anthropology” Series. Cham, Switzerland: Palgrave Macmillan, 189 p.În lectura actriței Katia Pascariu, cu o ilustrație de Andreea Chiricăhttps://antropedia.com/sfertulacademic/ana-chiritoiu/