E12 S1 - De ce ne doare critica

Fapt: Ne doare când ni se reproșează ceva, când suntem considerați neconformi, neacceptați. Ne doare când cineva ne transmite direct sau indirect ca nu suntem buni sau suficient de buni. Toate acestea pentru că noi ne identificăm cu mintea noastră, cu sinele fals. El a construit la identitate, are ca fundament cărămizile trecutului și ca acoperiși viitorul. Suntem crescuți de mici (când avem acea naturalețe, naivitate, nestandardizare a gândirii) cu scopul principal de a plăcea oamenilor, de a nu supăra pe alții, de a nu face de râs părinții, de a nu aduce defavoare familiei care așa e cunoscută de ceilalți. Cea mai mare parte a existenței suntem antrenați să plăcem altora, e natural că ne prăbușim la critică. În realitate trebuie să fim echilibrați cu focus pe noi. Deoarece nici focusul tradițional pe alții nu e nici sincer, nici corect, nici aducător de corectitudine și pace ci doar confortabil stereotipurilor. Ce putem face? În realitate chiar si când suntem criticați noi suntem aceiași, avem aceeași valoare, aceleași realizări, aceeași familie, aceeași situație sociala ca si cu 10 secunde înainte de a experimenta că pică cerul pe noi. Trebuie să aprindem lumina, să descoperim izvodirile minții, să recunoaștem că durerea nu e a noastră ci a sinelui fals, a întocmirilor gândurilor. Să vedem că prin critică fizic și existențial nu ni s-a luat nimic, doar mental. Nu luptați să nu vă întristați la critică și mulțumiți-vă să aprindeți lumina, și cea mai firavă sursă de lumină, de conștientizare face imens de mult bine. Nu vă înăbușiți durerea sau disconfortul, doar aprindeți lumina. Un podcast: ASUMAT